AUTORIZARE FIRMA – AGENT DE MUNCA TEMPORARA
E foarte important! – Institutia detasarii nu se confunda cu munca prin Agent de munca temporara.
Munca prin Agent de munca temporara este reglementata de Codul Muncii (art. 88 – 102), precum si de H.G. 1256/2011 privind conditiile de functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara.
Pentru a-si desfasura activitatea ca Agent de munca temporara o persoana juridica trebuie sa se autorizeze in conditiile H.G. 1256/2011, dupa indeplinirea cumulative a urmatoarelor conditii:
– Să fie o persoană juridică constituită în mod legal şi să cuprindă în Actul constitutiv, la obiectul principal de activitate = „ 7820 – Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN Rev 2” – de unde rezultă că această condiţie nu este îndeplinită dacă această activitate este cuprinsă la obiectele secundare de activitate;
– Să nu înregistreze debite la bugetul de stat sau la bugetele locale;
– Să nu figureze în evidenţele cazierului fiscal cu fapte sancţionate de reglementările financiare, vamale şi nici cu cele care privesc disciplina financiară;
– Să nu fi fost sancţionată contravenţional în ultimele 24 de luni, anterioare formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale. Contravenţiile care sunt pe rolul instanţelor vor fi luate în considerare numai în măsura în care, până la soluţionarea cererii de autorizare, s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi irevocabilă;
– Să constituie o garanţie financiară.
“Garanţia financiară constă în depunerea în contul unei bănci din România a unei sume. Această sumă trebuie să acopere contravaloarea a 25 de salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată, adăugând contribuţiile datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate”.
Unicul scop al acestei garanţii este pentru utilizarea acesteia la plata de către agentul de muncă temporară a drepturilor de natură salarială, precum şi a celorlalte drepturi băneşti negociate la încheierea contractului de muncă temporară, precum şi a contribuţiilor datorate bugetelor de stat.
Conform legislaţiei, garanţia nu va fi folosită decât în cazul în care agentul de muncă temporară nu are fonduri suficiente pentru plata obligaţiilor salariale şi a contribuţiior aferente în momentul în care acestea devin scadente. În cazul în care nici garanţia financiară nu este suficientă, după o întârziere de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile salariale şi cele privind contribuţiile către bugetele de stat au devenit scadente şi exigibile, obligaţiile vor fi plătite de utilizator în baza solicitării, făcute în scris, de către salariatul temporar sau inspectorul de muncă.
În cazul în care garanţia financiară ajunge să fie folosită de agentul de muncă în scopul de mai sus, acesta va avea obligaţia să o completeze astfel încât să ajungă la cuantumul iniţial în termen de 5 zile de la data micşorării acesteia.
Dosarul pentru obţinerea autorizaţiei se depune la agenţiile teritoriale pentru prestaţii sociale ce aparţin de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale şi trebuie să cuprindă:
• Actul constitutiv al persoanei juridice din care să rezulte că obiectul principal de activitate este cel de „Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN” (legea permite şi depunerea actului adiţional la actul constitutiv) – în copie legalizată;
• Certificatul de înregistrare emis de Registrul Comerţului de unde să rezulte obiectul principal de activitate;
• Cazierul fiscal – din care să rezulte că nu există fapte sancţionate de reglementările în vigoare;
• Certificate eliberate de instituţiile competente care să ateste că persoana juridică nu are debite la bugetul de stat sau la bugetele locale – condiţia este îndeplinită prin prezentarea certificatelor de atestare fiscală eliberate de ANAF şi Direcţia impozitelor si taxelor locale (D.I.T.L.);
• Certificat constatator eliberat de Registrul Comerţului din care să rezulte că persoana juridică nu se află în procedura de reorganizare sau faliment;
• Dovada constituirii garanţiei financiare;
• Declaraţie pe propria răspundere prin care solicitantul declară că nu a fost sancţionat contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare solicitării autorizaţiei, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale.
Dosarul, cu toate documentele anterior enumerate, va fi depus la agenţia teritorială pentru prestaţii sociale in raza teritoriala isi are sediul firma. Autorităţile vor avea la dispozţie 30 de zile de la data depunerii dosarului pentru soluţionarea cererii şi, în funcţie de rezultatul analizei, să emită autorizaţia de funcţionare sau să respingă solicitarea persoanei juridice.
Autorizarea se face de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, la propunerea agentiilor teritoriale pentru prestatii sociale in raza teritoriala isi au sediul. Prin urmare, agentul de munca temporara trebuie sa detina autorizatie eliberata de Ministerul Muncii, familiei si Protectiei Sociale.
În cazul în care autorităţile emit autorizarea de funcţionare în calitate de agent de muncă temporară, aceasta va fi valabilă pentru o perioadă de doi ani de la data emiterii. În vederea funcţionării ca şi agent de muncă temporară pentru o perioadă mai mare de doi ani, această autorizaţie va trebui prelungită.
Prelungirea autorizaţiei de funcţionare se face cu cel puţin trei luni înainte de expirarea autorizării iniţiale printr-o cerere depusă de solicitant la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, la propunerea agentiilor teritoriale pentru prestatii sociale in raza teritoriala isi au sediul.
Cererea va fi completată cu următoarele documente:
• Cazierul fiscal – din care să rezulte că nu există fapte sancţionate de reglementările în vigoare;
• Certificate eliberate de instituţiile competente care să ateste că persoana juridică nu are debite la bugetul de stat sau la bugetele locale – condiţia este îndeplinită prin prezentarea certificatelor de atestare fiscală eliberate de ANAF şi Direcţia impozitelor si taxelor locale (D.I.T.L.);
• Certificat constatator eliberat de Registrul Comerţului din care să rezulte că persoana juridică nu se află în procedura de reorganizare sau faliment;
• Dovada constituirii garanţiei financiare;
• Declaraţie pe propria răspundere prin care solicitantul declară că nu a fost sancţionat contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare solicitării autorizaţiei, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale.
După depunerea cererii de prelungire şi a documentelor mai sus menţionate, înăuntrul termenului, autorităţile vor soluţiona cererea în termen de 30 de zile (la fel ca şi în cazul autorizării iniţiale).
Procedura de analizare a solicitării de prelungire se face în aceleaşi condiţii ca şi procedura de analiză în cazul autorizării iniţiale.
In cazul in care, o societate care a primit autorizatia de functionare ca agent de munca temporara, doreste sa detaseze la un alt angajator, pe o perioada initiala de 1 an, cu posibilitatea de prelungire, a unei mari ponderi dintre salariati. Angajatorii doresc ca remunerarea salariala sa se faca tot de catre societatea lor, respectiv declaratiiile si impozitul pe venit sa se declare pe stat si in Declaratia 112 a societatii.
Munca prin agent de munca temporara implica o relatie triunghiulara ce se creeaza intre Angajat, Angajator si Utilizator.
In cadrul acestei relatii, se incheie doua contracte:
– Contractul de munca temporara incheiat intre Agentul de munca temporara si Salariat;
– Contractul de punere la dispozitie incheiat intre Agentul de munca temporara si Utilizator.
Astfel, raporturile de munca dintre salariat si angajator se stabilesc in baza unui Contract de munca temporara, iar in Registrul General de Evidenta al Salariatilor (REVISAL) – la inregistrarea contractului se selecteaza la tipul de contract – Contract de munca temporara.
Obligatiile agentului de muncă temporară
Odată ce persoana juridică a obţinut autorizaţia de agent de muncă temporară, acesta va putea încheia contracte de muncă temporară cu respectarea prevederilor legale speciale din Codul Muncii(art. 88–102), precum şi cele generale (forma contractului de muncă, înregistrarea acestuia etc.).
Pentru fiecare nouă misiune se încheie câte un nou contract de muncă temporară.
In cazul în care misiunea temporară este de natură a pune în pericol viaţa sau integritatea fizică şi/sau psihică, salariatul temporar are dreptul de a refuza misiunea. Refuzul misiunii de către salariatul temporar va fi făcut în scris si nu constituie motiv de sancţiune sau concediere.
În toată perioada în care agentul de muncă temporară este autorizat, în condiţiile legii, acesta va avea obligaţia de a anunţa agenţia teritorială pentru prestaţii sociale competentă (cea în raza căreia agentul are sediul social) orice modificare privind denumirea, sediul sau înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică. Această informare trebuie făcută în termen de 30 de zile calendaristice de la data producerii modificării.
Încetarea activităţii în calitate de agent de muncă temporară
În cazul în care un agent de muncă temporară îşi încetează activitatea, acesta este obligat să depună autorizaţia de funcţionare la agenţia teritorială de prestaţii sociale în termen de 15 zile calendaristice de la încetare.
Autorizaţia de funcţionare a agentului de muncă temporară se retrage în următoarele cazuri:
– În cazul în care agentul de muncă temporară se află în procedura insolvenţei ( Legea nr. 85/2006 );
– În cazul aplicării de sancţiuni pentru următoarele fapte considerate contravenţii:
– În cazul în care condiţiile de muncă (durata timpului de lucru, munca suplimentară, repaus zilnic şi săptămânal, munca de noapte, concediile, sărbătorile legale şi salarizarea) ale salariaţilor temporari sunt mai puţin favorabile decât dacă aceştia ar fi fost recrutaţi direct de utilizator;
– În cazul în care agentul de muncă temporară nu îşi îndeplineşte obligaţia de a ţine evidenţa şi de a înregistra contractele de muncă temporare în Registrul general de evidenţă al salariaţilor;
– Necomunicarea agentului de muncă temporară către agenţia teritorială de prestaţii sociale, în termenul legal de 30 de zile calendaristice, a modificărilor cu privire la sediul social, denumire sau înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică;
– Nedepunerea autorizaţiei de funcţionare în original de către agentul de muncă temporară în termen de 15 zile calendaristice de la încetarea activităţii;
– Punerea la dispoziţia utilizatorului a unui număr de peste cinci persoane fără contract de muncă temporară.
Autorizarea este retrasă în termen de 15 zile calendaristice de la data constatării cazurilor prezentate mai sus printr-o decizie motivată. Agentul poate contesta decizia la instanţa de contencios administrativ competentă.
În cazul în care, în momentul retragerii autorizării, agentul de muncă temporară are contracte de muncă temporare aflate în execuţie, acestea se vor derula până la sfârşitul perioadei pentru care au fost încheiate şi impozitul pe venit împreună cu contribuţiile sociale datorate bugetelor de stat vor fi plătite de utilizator, care la rândul său se poate întoarce împotriva agentului de muncă temporară în vederea recuperării prejudiciilor cauzate.
FORMALITĂŢI PRIVIDN DETAŞAREA PERSOANELOR ÎN STRĂINĂTATE, CONFORM REGULAMENTULUI 1408/71 ŞI A REGULAMENTULUI 574/72
In cazul in care o societate comerciala din Romania intentioneaza sa detaseze lucratori salariati sau independenti, care sa desfasoare activitate temporara (detasare) pe teritoriul unui stat apartinand spatiului european, ca sa nu plateasca impozite pentru angajatii sai la nivelul unui stat membru UE, in concret sa lucreze acolo dar sa plateasca taxele si impozitele salariale in Romania, solicita formularul ANEXA 1 la C.N.P.A.S.
Regula spune ca taxele se calculeaza si patesc in conformitate cu legislatia statului unde isi desfasoara activitatea angajatul respectiv. Aceasta exceptie permite utilizatorului muncii (adica firma unde este detasat muncitorul roman) sa plateasca taxe cu 16-20% mai mici (in functie de sistemul fiscal din tara respectiva), sa-si deduca integral diurna acordata angajatului si sa evite birocratia necesara obtinerii unor permise de munca (acolo unde este cazul).
Formularul E 101 – inlocuit cu ANEXA 1 – „Certificat cu privire la legislaţia aplicabilă“ – se dovedeşte caracterul de asigurat al persoanei detaşate, astfel încît, o persoană să nu fie supusă în acelaşi timp ambelor legislaţii de securitate socială sau, să nu-i fie aplicată niciuna dintre cele două legislaţii.
Lucrătorul care primeşte un astfel de certificat poate dovedi cu el apartenenţa la sistemul român de asigurări sociale.
Este important ca firma din Romania sa dovedeasca doua lucruri esentiale:
– faptul ca are activitate consistenta in Romania;
-faptul ca isi asuma obligatiile impuse de statul respectiv pentru angajatii sai.
Concret, acest formular se acorda dupa o analiza atenta a unor criterii cum sunt: numarul personalului angajat de firma in Romania, numarul personalului necesar firmei in acel stat, locul în care sunt recrutaţi lucrătorii salariaţi, locul în care sunt încheiate majoritatea contractelor cu clienţii, numărul de contracte executate, atât în Romania cât şi în statul respectiv, cifra de afaceri realizată în cele doua state etc.
În vederea eliberării ANEXEI 1 (Formularului E101) este necesar un dosar care trebuie să cuprindă:
– certificatul de atestare fiscală din care să rezulte că angajatorul nu are datorii la bugetul de stat la data solicitării formularului;
– adeverinţă privind stagiul de cotizare realizat în ultimile 12 luni, emisă de casa judeţeană de pensii pentru fiecare angajat detaşat;
– ultima situaţie financiară a angajatorului;
– copie a certificatului de înregistrare fiscală,
– contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. pentru angajatul care urmează a fi detaşat;
– adeverinţă de la I.T.M. din care să rezulte numărul de salariaţi;
– certificatul constatator emis de O.N.R.C. în luna în curs contractul tradus încheiat între angajatorul din România şi angajatorul din statul de ocupare.
Dosarul se depune depus la C.N.P.A.S.
HG nr. 1256/2011 – conditiile de functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – (1) Prezenta hotarare reglementeaza conditiile de functionare, precum si procedura de autorizare a persoanelor juridice, care urmeaza sa isi desfasoare activitatea ca agent de munca temporara
(2) Prevederile prezentei hotarari se aplica persoanelor care au incheiat un contract de munca temporara cu un agent de munca temporara si care sunt puse la dispozitia unor utilizatori pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestora
(3) Prezenta hotarare se aplica tuturor persoanelor juridice, publice sau private, autorizate ca agenti de munca temporara, precum si utilizatorilor care desfasoara activitati economice indiferent daca au ori nu un scop lucrativ.
Art. 2. – (1) Potrivit prevederilor prezentei hotarari, pot angaja persoane in scopul efectuarii unor misiuni de munca temporara in folosul si la solicitarea unui utilizator, astfel cum este definit la art. 88 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, sub supravegherea si conducerea acestuia, numai persoanele juridice autorizate conform prezentei hotarari
(2) Pot fi incadrati la un angajator agent de munca temporara si cetatenii straini sau apatrizii, cu domiciliul ori resedinta in Romania, in baza autorizatiei de munca sau a permisului de sedere in scop de munca eliberata/eliberat potrivit legii.
CAPITOLUL II
Procedura de autorizare a agentului de munca temporara
Art. 3. – In vederea obtinerii autorizatiei de functionare ca agenti de munca temporara, persoanele juridice, denumite in continuare solicitanti, trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa fie persoane juridice constituite potrivit legii si sa aiba prevazut in actul constitutiv, ca obiect principal de activitate, „Activitati de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN”;
b) sa nu inregistreze debite la bugetul de stat sau la bugetele locale;
c) sa nu figureze in evidentele cazierului fiscal cu fapte sanctionate de reglementarile financiare, vamale si nici cu cele care privesc disciplina financiara;
d) sa nu fi fost sanctionate contraventional, in ultimele 24 de luni anterioare datei formularii cererii de autorizare, pentru incalcarea prevederilor legislatiei muncii, comerciale si fiscale; contraventiile cu privire la care exista o actiune pe rolul instantelor de judecata vor fi luate in considerare numai daca pana la data solutionarii cererii de autorizare s-a pronuntat cu privire la acestea o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila;
e) sa constituie garantia financiara in cuantumul prevazut la art. 5.
Art. 4. – (1) Autorizarea solicitantilor se face de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, la propunerea agentiilor teritoriale pentru prestatii sociale in a caror raza teritoriala isi au sediul
(2) In scopul obtinerii autorizatiei de functionare, solicitantii depun la agentiile teritoriale pentru prestatii sociale o cerere insotita de un dosar de autorizare care trebuie sa contina urmatoarele documente:
a) actul constitutiv sau actul aditional la actul constitutiv, dupa caz, in care sa fie mentionat obiectul de activitate, prevazut la art. 3 lit. a), in copie legalizata;
b) certificatul de inregistrare la registrul comertului, emis de oficiul registrului comertului, in care sa fie mentionat obiectul principal de activitate, prevazut la art. 3 lit. a), in copie legalizata;
c) cazierul fiscal;
d) certificate eliberate de institutiile competente, care sa ateste indeplinirea conditiei prevazute la art. 3 lit. b);
e) certificat constatator eliberat de oficiul registrului comertului, care trebuie sa cuprinda mentiuni din care sa rezulte ca solicitantii nu se afla in procedura de reorganizare sau faliment, potrivit legii;
f) dovada constituirii garantiei financiare, in cuantumul prevazut la art. 5;
g) declaratie pe propria raspundere a solicitantului privind indeplinirea conditiei de la art. 3 lit. d)
(3) Filialele solicitantilor se supun separat procedurii de autorizare.
Art. 5. – (1) Garantia financiara se constituie prin depunerea unei sume intr-un cont distinct deschis la o banca din Romania, care sa acopere contravaloarea a 25 de salarii de baza minime brute pe tara, garantate in plata, la care se adauga contributiile datorate de catre angajator bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru somaj si bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, potrivit legii
(2) Garantia financiara prevazuta la alin. (1) se poate utiliza numai pentru plata de catre agentul de munca temporara a drepturilor de natura salariala, a celorlalte drepturi banesti negociate cu ocazia incheierii contractului colectiv de munca, respectiv a contractului de munca temporara, precum si a contributiilor datorate de catre angajator bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru somaj si bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
(3) La data scadentei obligatiilor prevazute la alin. (2), agentul de munca temporara este obligat sa le execute, iar, in cazul in care fondurile proprii nu acopera aceste obligatii, se va utiliza garantia financiara constituita potrivit alin. (1)
(4) In cazul in care in termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligatiile privind plata salariului si cele privind contributiile si impozitele au devenit scadente si exigibile, iar agentul de munca temporara nu detine fondurile necesare sau garantia nu este suficienta pentru acoperirea acestora, aceste obligatii vor fi platite de utilizator, in baza solicitarii salariatului temporar sau a inspectorului de munca
(5) Solicitarea salariatului temporar se formuleaza in scris, sustinerea solicitarii putand fi facuta prin orice mijloc de proba
(6) Agentul de munca temporara este obligat sa mentina suma reprezentand garantia financiara la nivelul prevazut la alin. (1), prin completarea acesteia in termen de 5 zile de la data micsorarii acesteia.
Art. 6. – (1) Pe baza documentatiei prevazute la art. 4 alin. (2), inaintata prin agentia teritoriala pentru prestatii sociale competenta, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale va evalua indeplinirea conditiilor de autorizare si va solutiona cererea de autorizare in termen de 30 de zile de la data inregistrarii acesteia, prin eliberarea autorizatiei de functionare sau prin respingerea cererii solicitantului
(2) In situatia in care se constata ca documentele depuse la dosarul de autorizare nu sunt complete sau conform celor prevazute la art. 4 alin. (2), Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale acorda un termen de 7 zile lucratoare pentru completarea documentatiei, respectiv pentru depunerea acesteia la agentia teritoriala pentru prestatii sociale competenta. Termenul de solutionare a cererii prevazut la alin. (1) se prelungeste corespunzator
(3) In situatia in care nici dupa expirarea termenului prevazut la alin. (2) solicitantul nu depune dosarul de autorizare completat in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2), Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale respinge motivat cererea de autorizare.
Art. 7. – (1) Analiza cererii solicitantului, precum si eliberarea sau respingerea autorizatiei de functionare se vor face de directia de specialitate din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale
(2) Modelul autorizatiei de functionare este prevazut in anexa nr. 1
(3) Tiparirea autorizatiei de functionare, precum si cheltuielile ocazionate de aceasta se asigura de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, prin bugetul propriu.
Art. 8. – (1) Solicitantul a carui cerere de autorizare a fost respinsa in conditiile art. 6 alin. (3) poate inainta contestatie, in termen de 30 de zile de la data comunicarii respingerii cererii, la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, care are obligatia sa o solutioneze in termen de 30 de zile de la inregistrare
(2) Actul administrativ prin care se solutioneaza sau se respinge contestatia se comunica contestatarului si poate fi atacat la instanta judecatoreasca competenta in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 9. -(1) Autorizatia de functionare prevazuta la art. 6 alin. (1) este valabila 2 ani si poate fi prelungita din 2 in 2 ani
(2) Prelungirea perioadei de valabilitate a autorizatiei de functionare se acorda la cererea agentului de munca temporara, depusa la agentiile teritoriale pentru prestatii sociale si inaintata Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu cel putin 3 luni inainte de expirarea perioadei de valabilitate, insotita de documentele prevazute la art. 4 alin. (2) lit. c)-g)
(3) Procedura de aprobare a prelungirii valabilitatii autorizatiei de functionare a agentului de munca temporara se realizeaza in conditiile si la termenele prevazute la art. 6.
CAPITOLUL III
Functionarea agentilor de munca temporara
Art. 10. – (1) Agentul de munca temporara incheie cu salariatul temporar un contract de munca temporara, in scris, in limba romana, care trebuie sa cuprinda elementele prevazute la art. 94 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, republicata
(2) Pentru fiecare noua misiune de munca temporara, intre parti se incheie un nou contract de munca temporara, in care vor fi precizate toate elementele prevazute la alin. (1) care sunt modificate
(3) Contractul de munca temporara incheiat pentru mai multe misiuni de munca temporara inceteaza la terminarea ultimei misiuni de munca temporara pentru care a fost incheiat.
Art. 11. – (1) Agentul de munca temporara pune la dispozitia utilizatorului un salariat temporar, in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat in forma scrisa
(2) Contractul de punere la dispozitie trebuie sa cuprinda elementele prevazute la art. 91 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, republicata
(3) Conditiile de baza de munca si de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentara, repausul zilnic si saptamanal, munca de noapte, concediile si sarbatorile legale si salarizarea aplicabile salariatilor temporari sunt, pe durata misiunii de munca temporara la un utilizator, cel putin acelea care s-ar aplica salariatilor in cazul in care acestia ar fi fost recrutati direct de catre utilizatorul respectiv pentru a ocupa acelasi loc de munca. Toate conditiile de baza de munca si de angajare stabilite prin legislatie, regulamentul intern, contractul colectiv de munca aplicabil, precum si prin orice alte reglementari specifice aplicabile utilizatorului sunt aplicabile in mod direct si salariatilor temporari pe durata misiunii de munca temporara
(4) In cazul in care misiunea de munca temporara oferita de agentul de munca temporara poate pune in pericol viata si integritatea fizica si/sau psihica a salariatului temporar, acesta este indreptatit sa refuze misiunea de munca temporara
(5) Refuzul salariatului se face in forma scrisa si nu poate constitui motiv de sanctiune sau concediere.
Art. 12. – Agentii de munca temporara au obligatia de a tine evidenta si de a inregistra contractele de munca temporara in Registrul general de evidenta al salariatilor, potrivit prevederilor art. 34 din Legea nr. 53/2003, republicata.
Art. 13. – (1) Agentii de munca temporara se inregistreaza in Registrul national de evidenta a agentilor de munca temporara autorizati gestionat de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale
(2) Inregistrarea agentilor de munca temporara autorizati in Registrul national de evidenta a agentilor de munca temporara autorizati se face de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de maxim 15 de zile calendaristice de la data autorizarii
(3) Modelul Registrului national de evidenta a agentilor de munca temporara autorizati este prevazut in anexa nr. 2
(4) Registrul national de evidenta a agentilor de munca temporara autorizati cuprinde agentii de munca temporara autorizati si pe cei carora li s-a retras sau care au depus autorizatia, se publica trimestrial in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si se afiseaza pe pagina de Internet a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Art. 14. – (1) In perioada de valabilitate a autorizatiei de functionare, agentul de munca temporara are obligatia de a comunica agentiei teritoriale pentru prestatii sociale in raza careia si-a stabilit sediul social orice modificare privind denumirea, sediul, infiintarea de subunitati fara personalitate juridica, in termen de 30 zile calendaristice de la data producerii acestora
(2) In termenul prevazut la alin. (1) agentiile teritoriale pentru prestatii sociale au obligatia de a transmite Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale orice modificare privind denumirea, sediul sau infiintarea de subunitati fara personalitate juridica.
Art. 15. – (1) La incetarea activitatii, agentul de munca temporara este obligat sa depuna autorizatia de functionare, in termen de 15 zile calendaristice, la agentia teritoriala pentru prestatii sociale
(2) In termenul prevazut la alin. (1) agentiile teritoriale pentru prestatii sociale au obligatia de a transmite Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale autorizatia de functionare la incetarea activitatii agentului de munca temporara
(3) De la data depunerii autorizatiei de functionare, agentul de munca temporara va duce la indeplinire obligatiile stabilite la art. 18 si 34 din Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 16. – Autorizatia de functionare a agentului de munca temporara se retrage in urmatoarele situatii:
a) agentul de munca temporara se afla in procedura insolventei prevazuta de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) in cazul aplicarii sanctiunilor prevazute la art. 22 alin. (1) si (2).
Art. 17. – (1) Autorizatia de functionare a agentilor de munca temporara se retrage de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de 15 zile lucratoare de la data constatarii situatiilor prevazute la art. 16, prin decizie motivata
(2) Retragerea autorizatiei de functionare se face la propunerea agentiilor teritoriale pentru prestatii sociale, la solicitarea motivata a inspectorilor de munca sau, dupa caz, a altor organe de control
(3) Decizia de retragere a autorizatiei de functionare se comunica in scris agentilor de munca temporara in termenul prevazut la alin. (1) si poate fi contestata la instanta de contencios administrativ competenta, potrivit legii.
Art. 18. – (1) Contractele de punere la dispozitie si contractele de munca temporara, aflate in executare in momentul retragerii autorizatiei de functionare, se deruleaza pana la expirarea perioadei pentru care au fost incheiate, cu respectarea dispozitiilor art. 96 din Legea nr. 53/2003, republicata, fara a prejudicia drepturile contractuale ale salariatilor temporari sau ale utilizatorilor
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), impozitul pe venit si contributiile datorate de catre salariatul temporar bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru somaj si bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, dupa caz, urmeaza sa fie platite de catre utilizator, care are dreptul la actiune directa impotriva agentului de munca temporara, in vederea recuperarii prejudiciilor cauzate.
Art. 19. – Utilizatorul salariatilor temporari are urmatoarele obligatii:
a) sa informeze salariatii temporari cu privire la toate locurile de munca vacante existente, in vederea asigurarii egalitatii de sanse cu ceilalti angajati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata la utilizator, pentru obtinerea unui loc de munca permanent, prin afisarea unui anunt general intr-un loc accesibil tuturor salariatilor care isi desfasoara activitatea la utilizatorul respectiv;
b) sa asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregatire profesionala pe care le organizeaza pentru salariatii sai;
c) sa puna la dispozitia reprezentantilor salariatilor informatiile cu privire la utilizarea salariatilor temporari, in cadrul informarii generale privind ocuparea fortei de munca;
d) sa asigure salariatilor temporari aceleasi drepturi cu cele ale salariatilor angajati cu contract individual de munca la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de munca aplicabil utilizatorului, precum si de orice alte reglementari specifice aplicabile utilizatorului;
e) sa ofere si sa prezinte informatii exacte si reale privind utilizarea salariatilor temporari atunci cand sindicatele sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor, infiintati potrivit legii, solicita situatia incadrarii personalului propriu.
Art. 20. – In situatia in care agentul de munca temporara a incheiat cu salariatul temporar un contract individual de munca pe perioada nedeterminata, in perioadele dintre misiuni salariatul are acces la facilitatile existente la nivelul agentului de munca temporara in ceea ce priveste formarea profesionala si prevederile legale privind cresterea si ingrijirea copilului.
Art. 21. – Numarul salariatilor temporari va fi luat in considerare la stabilirea pragului minim pentru care sunt alesi reprezentantii salariatilor, in conditiile legii, la utilizator, la fel ca in cazul in care acestia ar fi lucratori angajati direct de utilizator pe aceeasi perioada.
CAPITOLUL IV
Dispozitii finale
Art. 22. – (1) Constituie contraventii si se sanctioneaza, dupa cum urmeaza:
a) nerespectarea prevederilor alin. (3) al art. 11, ale art. 12, 14, ale alin. (1) al art. 15 si art. 19, cu amenda de la 2.000 lei la 3.000 lei;
b) desfasurarea fara autorizatie a activitatilor specifice agentului de munca temporara, cu amenda de la 10.000 lei la 30.000 lei
(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza potrivit prevederilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, republicata, punerea la dispozitia utilizatorului, de catre agentul de munca temporara, a unui numar de pana la 5 persoane fara contract de munca temporara
(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre inspectorii de munca
(4) Dispozitiile referitoare la contraventii, prevazute la alin. (1) si (2), se completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 23. – Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta hotarare.
Art. 24. – Prezenta hotarare intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, ParteaI.
Art. 25. – La data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, Hotararea Guvernului nr. 938/2004 privind conditiile de infiintare si functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 589 din 1 iulie 2004, cu modificarile ulterioare, se abroga. Prezenta hotarare transpune dispozitiile art. 1 alin. (1) si (2), art. 3. alin. (1) lit. f), art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (1) si (5) lit. a) si b), art. 7 alin. (2), art. 8 si art. 10 alin. (2) din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de munca temporara, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 327 din 5 decembrie 2008.
