Fuziune / Divizare firma

tweet

 Fuziunea  societatilor comerciale

Operatiunile de fuziune sunt reglementate, din punct de vedere juridic, prin Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Fuziunea reprezinta ansamblul de operatiuni prin care doua sau mai multe societati comerciale hotarasc separat:

– transmiterea elementelor de active, datorii si capitaluri proprii la una dintre  societati; sau

– constituirea unei noi societati comerciale in scopul comasarii activitatilor.

Fuziunea are ca finalitate:

– dizolvarea, fara lichidare, a societatilor comerciale care isi inceteaza existenta;

– transmiterea universala a elementelor lor de active, datorii si capitaluri proprii catre societatea comerciala beneficiara, in starea in care se afla la data fuziunii.

Data fuziunii societatilor comerciale reprezinta:

– data inmatricularii la Registrul Comertului a noii societati;

– data inscrierii in Registrul Comertului a mentiunii privind majorarea capitalului social al societatii absorbante.

In cele mai multe cazuri, fuziunea societatilor comerciale se realizeaza prin doua modalitati:

– fuziunea prin absorbirea uneia sau mai multor societati comerciale de catre o alta societate comerciala;

– fuziunea prin contopirea (reuniunea) a doua sau mai multe societati comerciale pentru a constitui o societate comerciala noua.

Din punct de vedere juridic, societatea comerciala care absoarbe (absorbanta) dobandeste drepturile si este tinuta de obligatiile societatilor comerciale pe care le absoarbe.

Din punct de vedere fiscal, sunt aplicabile prevederile din legislatia fiscala corespunzatoare situatiilor existente in cadrul societatilor comerciale care fuzioneaza.

Fiecare dintre societatile comerciale care fuzioneaza are obligatia sa intocmeasca situatii financiare cu ocazia fuziunii in conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata cu modificarile si completarile ulterioare.

Societatile comerciale care fuzioneaza au obligatia sa efectueze inventarierea elementelor de active si de datorii, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, evaluarea elementelor existente in cadrul societatilor comerciale in momentul inventarierii si prezentarea acestora in situatiile financiare se efectueaza conform normelor si reglementarilor contabile aplicabile.

FUZIUNEA  PRIN  ABSORBTIE

Presupune  doua  etape  distincte  si mai  multe  operatiuni,  dintre care  cele  mai importante sunt cele contabile:

Etapa I – se depun la ONRC  urmatoarele documente:

1. Cerere de depunere si  mentionare acte pentru desemnarea expertului sau hotãrârea adunãrii generale prin care se  renuntã la expertizã  si  depunerea proiectului de fuziune întocmit de fiecare din societãtile participante la fuziune, semnatã de  reprezentantii acestora (original);

2. Proiectul de fuziune semnat de reprezentantii fiecãreia din societãtile participante (original);

3. Declaratiile fiecãreia din societãtile care înceteazã a exista, despre modul cum au hotãrât sã stingã pasivul lor (original);

Etapa a-II-a

1. Cerere de înregistrare întocmitã de societatea absorbantã;

2. Hotãrârile adunãrilor generale ale asociatilor fiecãreia din societãtile participante privind aprobarea fuziunii;

3. Actul constitutiv al societãtii absorbante actualizat conform modificãrilor intervenite;

4. Dovada publicãrii proiectului de fuziune vizat de judecãtorul delegat. Confirmarea publicãrii se efectueazã de ORCT.

5. Situatia financiarã de fuziune, care va avea aceea si datã pentru toate societãtile participante la fuziune (copie);

6. Certificatul de înregistrare al societãtii absorbante si, dupã caz, anexa/anexele dacã intervin modificãri ale elementelor  cuprinse în acesta (activitate principalã, denumire, formã juridicã, sediu) si certificatele de înregistrare si anexele la acesta ale societãtilor comerciale care înceteazã a exista (original);

7. Dacã este cazul, declaratia-tip pe propria rãspundere, în original, semnatã de asociati sau administratori, din care sã rezulte asumarea de cãtre solicitant a responsabilitãtii privitoare la legalitatea desfãsurãrii activitãtilor declarate;

Fuziunea prin absorbtie presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

• inventarierea si evaluarea elementelor de active, datorii si capitaluri proprii, inregistrarea in contabilitate a rezultatelor de catre societatile comerciale participante la fuziune;
• intocmirea situatiilor financiare inainte de fuziune;
• determinarea activului net al societatilor;
• evaluarea globala a societatilor si determinarea aportului net;
• determinarea raportului de schimb al actiunilor sau partilor sociale pentru a acoperi capitalul social al societatilor absorbite;
• determinarea numarului de actiuni sau parti sociale de emis pentru remunerarea aportului net de fuziune;
• evidentierea in contabilitatea societatilor a operatiunilor efectuate cu ocazia fuziunii.

Divizarea unei societati comerciale

Divizarea este o operatiune prin care se realizeaza impartirea unei societati comerciale. Ea consta in impartirea intregului patrimoniu al unei societati comerciale, care isi inceteaza existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.
Divizarea poate fi in favoarea unor societati existente sau in favoarea unor societati noi, care iau fiinta cu aceasta ocazie.
Cand divizarea are loc in favoarea unor societati noi, societatea divizata se dizolva, fara lichidare, iar patrimoniul sau se imparte in doua sau mai multe fractiuni, pentru a constitui noi societati comerciale.
Legea reglementeaza desprinderea ca modalitate specifica de restructurare a societatilor comerciale, alaturi de fuziune, divizare, cesiune de active etc.
Desprinderea consta in separarea unei parti din patrimoniul unei societati comerciale, care nu isi inceteaza existenta, si transmiterea ei catre una sau mai multe societati care exista sau care se constituie. Transmiterea se face in schimbul atribuirii de actiuni/parti sociale ale societatii/societatilor beneficiare.
Operatiunea poate privi asupra unuia sau mai multor elemente izolate (de exemplu, bunuri imobile, titluri in portofoliu) sau asupra unui ansamblu de bunuri (de exemplu, activul si pasivul unei ramuri de activitate).

Diferenta principala dintre desprindere si divizare partiala consta in aceea ca in prima situatie societatea transmitatoare nu se dizolva, pastrandu-si personalitatea juridica, intrucat ii este afectat doar patrimoniul, aportul transmis fiind inlocuit prin actiuni/parti sociale ale societatii beneficiare. Asociatii sau actionarii societatii transmitatoare primesc in schimbul aportului transmis actiuni/parti sociale ale societatii beneficiare.

Deasemenea, desprinderea se deosebeste si de cesiunea de active, intrucat societatea transmitatoare nu procedeaza la o vanzare ce ar implica plata unui pret, ci presupune atribuirea, in schimb, de actiuni/parti sociale.
Cum s-a precizat deja, operatiunea divizarii urmeaza in totalitate regulile de la divizare – si, implicit, de la fuziune – deoarece, din punct de vedere juridic, efectele desprinderii si divizarii sunt identice. Divizarea si desprinderea sunt operatiuni cu implicatii majore asupra societatilor comerciale in cauza, inclusiv asupra statutului juridic al acestora. Cum statutul juridic al societatii este stabilit prin actul constitutiv, divizarea si desprinderea reclama modificarea actului constitutiv.

Hotararea privind divizarea  se ia de adunarea generala extraordinara a asociatilor, in conditiile de cvorum si majoritate prevazute pentru modificarea actului constitutiv. Prin urmare, in cazul societatilor cu raspundere limitata, al societatilor in nume colectiv si al societatilor in comandita simpla, hotararea se ia in unanimitate.

In cazul societatilor pe actiuni si al societatilor in comandita pe actiuni este necesara o prima convocare, unde trebuie sa fie prezenti actionarii reprezentand trei patrimi din capitalul social, iar hotararea sa fie luata cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social. Daca nu sunt intrunite aceste proportii, la convocarile urmatoare este necesara prezenta actionariatului reprezentand jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin o treime din capitalul social.

In baza hotararii adunarii generale, administratorii intocmesc  proiectul  de divizare. Proiectul stabileste ansamblul conditiilor de realizare a operatiunii, cu indicarea elementelor de activ si pasiv ce urmeaza a fi transmise.

Datorita importantei pe care o are proiectul de divizare in realizarea respectivei operatii, legea reglementeaza principalele elemente pe care trebuie sa le cuprinda un asemenea proiect:

• forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la operatiune
• fundamentarea (motivele care impun operatiunea, starea societatii, perspectivele ei etc.) si conditiile divizarii sau desprinderii
• stabilirea si evaluarea activului si pasivului care se transmit societatilor beneficiare
• modalitatile de predare a actiunilor sau a partilor sociale si data de la care acestea dau dreptul la dividende
• raportul de schimb al actiunilor sau al partilor sociale, daca este cazul.

Aceasta prevedere este necesara numai in situatia divizarii (cand societatea transmitatoare isi inceteaza existenta, iar asociatii acesteia au un interes deosebit in stabilirea raportului de schimb al actiunilor sau partilor sociale pe care le detin cu actiunile sau partile sociale ale societatii beneficiare), nu si in situatia desprinderii, cand societatea transmitatoare nu isi inceteaza existenta.

• cuantumul primei de divizare, daca aceasta se impune,  prima de divizare este stabilita in scopul protectiei asociatilor societatii beneficiare si al acoperirii cheltuielilor necesitate de respectiva operatiune. Ea trebuie platita de noii asociati pentru actiunile sau partile sociale acordate de societatea beneficiara si reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale.
• drepturile care se acorda obligatarilor (daca la divizare participa si o societate pe actiuni care a emis obligatiuni) si orice alte avantaje speciale
• data bilantului contabil de divizare sau desprindere, data care va fi aceeasi pentru toate societatile participante
• orice alte date care prezinta interes pentru operatiune.

Proiectul de divizare  trebuie semnat de catre reprezentantii societatilor implicate si se depune la oficiul registrului comertului unde este inregistrata fiecare societate, in vederea verificarii legalitatii sale de catre judecatorul delegat.
In cazul divizarii, cand societatea transmitatoare isi inceteaza activitatea, proiectul trebuie insotit de o declaratie a societatii respective, cu privire la modul cum a hotarat sa isi execute obligatiile asumate.   Dupa vizare  proiectul se publica, pe cheltuiala partilor, in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a IV-a.