INSOLVENTA – FALIMENTUL FIRMEI
Procedura insolventei este acea procedura legala care se deschide, la cererea debitorului sau a creditorilor in cazul in care societatea se afla in stare de insolvabilitate.
Insolventa firmei este o procedura ce cuprinde atat procedura de reorganizare cat si pe cea de faliment. Adica, in urma cererii adresate tribunalului, judecatorul sindic poate dispune deschiderea procedurii de insolventa.
Daca se constata ca firma se poate redresa, judecatorul sindic stabileste o perioada de observatie, timp in care Administratorul judiciar desemnat analizeaza situatia juridica si patrimoniala a societatii, pentru a stabili daca sunt perspective reale si concrete pentru salvarea societatii, pe baza unui plan de reorganizare sau, dupa caz, daca societatea trebuie lichidata deoarece nu mai poate fi revitalizata.
In cazul in care se aproba reorganizarea societatii, procedura de insolventa va intra in etapa de reorganizare judiciara.
In cazul in care nu se aproba reorganizarea societatii sau, desi se aproba, acesta esueaza, societatea va intra in etapa de faliment.
Cand un agent economic se afla in imposibilitate de plata si nu poate sa faca fata datoriilor sale exigibile, este obligat, conform Legii insolventei, ca in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa sa adreseze tribunalului o cerere, prin care isi arata intentia de a intra in procedura de insolventa simplificata sau generala, prin lichidare totala sau partiala a averii, in vederea stingerii datoriilor sale.
De asemenea, orice creditor care are o datorie certa, lichida si exigibila, in cuantum de 45.000 lei, poate sa solicite deschiderea impotriva unui debitor prezumt / pasibil / aflat in insolventa.
O masura inclusa in noile reglementari privind procedura insolventei, poate aduce atat avantaje cat si dezavantaje, este aceea referitoare la deschiderea procedurii falimentului, astfel, codul nou al insolventei ofera un instrument de presiune creditorilor curenti, care in anumite conditii vor putea solicita deschiderea procedurii falimentului fata de debitorul rau-platnic, atat in perioada de observatie cat si in cursul perioadei de reorganizare.
Tot in perioada reorganizarii, daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii sale adduce piederi sau se acumuleaza datorii noi catre creditori, atunci oricare dintre creditori sau chiar administratorul judiciar pot solicita judecatorului sindic intrarea in faliment a debitorului. Cererea se judecata cu urgenta si cu precadere.
Totusi, inregistrarea cererii nu suspenda continuarea activitatii debitorului pana cand judecatorul sindic nu se hotararste, prin incheiere.
O alta noutate o constituie testul creditorului privat, acesta reprezinta analiza comparativa a gradului de indestulare a creantei bugetare, prin raportare la un creditor privat diligent, in cadrul unei proceduri de reorganizare, comparative cu procedura de faliment.
Analiza respective are la baza un raport de evaluare intocmit de un evaluator autorizat ANEVAR, desemnat de creditorul bugetar si se raporteaza inclusive la durata unei proceduri de faliment comparative cu programul de plati propus.
INSOLVENTA – este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.
FALIMENTUL – este procedura de incetare a existentei unei societati comerciale care se aplica comerciantilor care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale, numiti si debitori, cheltuielile aferente procedurii urmand a fi suportate de catre debitor.
Instantele judecatoresti competente – pentru toate procedurile prevazute de aceasta lege (cu exceptia recursului, cand instanta de recurs pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic este curtea de apel) sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator-sindic.
Deschiderea procedurii la cererea debitorului:
Debitorul aflat in stare de insolvabilitate, cand nu mai face fata datoriilor sale, are obligatia de a introduce o cerere la tribunal, in vederea deschiderii procedurii, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Nu poate formula o cerere de reorganizare judiciara debitorul care, in termen de 5 ani, anteriori introducerii cererii, a mai fost supus acestei proceduri.
Debitorul are obligatia de a depune la tribunal, odata cu cererea, documentele expres prevazute de lege. In caz contrar, pentru nedepunerea informatiilor in termen de 10 zile, judecatorul sindic va considera aceasta lipsa, o recunoastere a starii de faliment si va pronunta o sentinta de intrare in procedura simplificata a insolventei.
Deschiderea procedurii la cererea creditorilor:
Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate solicita deschiderea procedurii insolventei impotriva unui debitor prezumat in faliment.
Cererea trebuie sa cuprinda cuantumul si temeiul creantei, existenta unei garantii reale, precum si a unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului si o declaratie privind intentia de a participa la reorganizarea debitorului.
Cererile ulterioare ale altor creditori vor fi conexate la dosarul intial, acestia putandu-se inscrie la masa credala.
In plus, deschiderea procedurii insolventei are si o serie de efecte, cum ar fi: suspendarea tuturor actiunilor judiciare si extrajudciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului, sau bunurilor sale, sau suspendarea termenelor de prescriptive ale actiunilor suspendate anterior.
De asemenea, administratorul sau lichidatorul pot introduce actiuni pentru anularea unor acte juridice ale debitorului in conditiile prevazute de art. 77 – 93 din Legea insolventei. Actele frauduloase care pot fi anulate sunt actele incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de lichidare.
FALIMENTUL – este o procedura de incetare a existentei unei societati comerciale care se aplica comerciantilor care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale, numiti si debitori, cheltuielile aferente procedurii urmand a fi suportate de catre debitor.
Prin procedura falimentului se intelege procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat
Procedura se aplica societatilor comerciale, societatilor cooperative, organizatiilor cooperatiste, societatilor agricole, grupurilor de interes economic si oricarei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara activitati economice, comercianti care sunt in categoria debitorilor aflati in stare de insolventa sau se insolventa iminenta.
Principalele criterii care stau la baza determinarii insolventei, si implicit a falimentului sunt lipsa de solvabilitate si gradul de indatorare.
Din punct de vedere juridic un agent economic care se afla in imposibilitate de plati si nu poate sa faca fata datoriilor sale exigibile, este obligat, conform legii insolventei, ca in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa sa adreseze tribunalului o cerere, prin care isi arata intentia de a intra in procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan prin restructurarea activitatii ori prin lichidare totala sau partiala a averii, in vederea stingerii datoriilor sale.
De asemenea, orice creditor care are o datorie certa, lichida si exigibila poate sa solicite deschiderea impotriva unui debitor prezumt/pasibil/aflat in insolventa.
Caile prin care se realizeaza scopul legii care reglementeaza insolventa sunt: – procedura generala si procedura simplificata.
Procedura generala – este procedura prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute de lege intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura de faliment sau separat, numai in reorganizare judiciara sau doar in procedura de faliment. Procedura de observatie este perioada cuprinsa intre data deschiderii procedurii si data confirmarii planului de reorganizare sau, dupa caz, intrarii in faliment.
Procedura simplificata – este procedura prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute de lege intra direct in procedura de faliment, fie o data cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de max. 60 de zile. Aceasta procedura priveste categoriile de persoane prev la art. 1 alin.2 din lg 85/2006, respectiv comerciantii, pers. fizice, actionand individual, asociatiile familiale, etc. care indeplinesc una din urmatoarele conditii: – nu detin nici un bun in patrimoniul lor, actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite, administratorul nu poate fi gasit, sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului.
Procedura simplificata este procedura prin care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 zile.
Situaţia unor acte juridice ale debitorului
Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor
transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
– operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
– acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, effectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;
– plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.
– actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de doi ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/ întârzia starea de insolvenţă sau de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de
compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, sau a devenit ulterior, debitor în sensul prezentei legi.
Administratorul judiciar/lichidatorul va putea menţine contractele de credit şi va putea, cu acordul cocontractanţilor, să le modifice clauzele, astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii ale debitorului. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor, care va avea în vedere dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât şi în cel al averii creditorilor.
În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar /lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar /lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care I se cere să opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar /lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat.
În cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.
Pe parcursul perioadei de observaţie, cu acordul cocontractanţilor, administratorul judiciar va putea menţine contractele de credit, sau să le modifice clauzele, astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor, care va verifica dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât şi în cel al a
A. Operaţiunile care se efectuează în situaţia dizolvării societăţii comerciale, în cazurile prevăzute la art. 222 alin. 1 cu excepţia modului de dizolvare prevăzut la lit. f şi la art. 223-232 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, pentru lichidarea societăţii comerciale:
1. inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv ale societăţilor comerciale care urmează să se lichideze, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, normelor şi reglementărilor contabile, înregistrarea rezultatelor inventarierii şi ale evaluării, efectuate cu această ocazie;
2. a) întocmirea situaţiilor financiare de către societăţile comerciale care urmează să se lichideze şi care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001, pe formatul prevăzut la cap. III din reglementările respective;
b) întocmirea situaţiilor financiare de către societăţile comerciale care urmează să se lichideze şi care aplică Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 306/2002, pe formatul prevăzut la cap. IV din reglementările respective;
3. stabilirea de către adunarea generală a acţionarilor sau a asociaţilor a operaţiunilor care urmează să fie efectuate de către lichidator în numele societăţii comerciale;
4. valorificarea elementelor de activ (vânzarea imobilizărilor şi a stocurilor, încasarea creanţelor, a investiţiilor financiare pe termen scurt etc.);
5. achitarea datoriilor societăţii comerciale către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi a celorlalte obligaţii sociale către alte fonduri, salariaţi şi alţi terţi;
6. stabilirea rezultatului lichidării (profit sau pierdere);
7. calcularea, reţinerea şi virarea impozitului pe profit/venit şi a impozitului pe dividende în urma acţiunii de dizolvare/lichidare:
7.1. Calcularea şi virarea impozitului pe profit/venit
Profitul impozabil în cazul dizolvării/lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la începutul anului fiscal, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, cu modificările şi completările ulterioare, luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii.
În cazul microîntreprinderilor plătitoare de impozit pe venit, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 24/2001, cu modificările şi completările ulterioare, la momentul începerii acţiunii de dizolvare/lichidare, impozitul pe venit se calculează luându-se în calcul: veniturile evidenţiate în creditul conturilor din clasa a 7-a “Conturi de venituri”, cu excepţia celor înregistrate în grupa 78 “Venituri din provizioane”, şi veniturile rezultate din anularea datoriilor şi majorărilor la bugetul de stat, luându-se în calcul şi veniturile din lichidarea patrimoniului.
La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de dizolvare sau lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, aprobată şi modificată prin Legea nr. 101/1995, cu modificările ulterioare. Acelaşi tratament se aplică şi rezervelor constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize, dacă legea nu prevede altfel.
În cazul divizării şi fuziunii societăţilor comerciale, precum şi al dizolvării unei societăţi comerciale cu asociat unic ce atrage transmiterea universală a elementelor de activ şi de pasiv ale societăţii către asociatul unic, fără lichidare, nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul brut, dacă sunt înregistrate în aceleaşi conturi la societatea care preia elementele respective.
7.2. Calcularea, reţinerea şi virarea impozitului pe dividende
Se determină, se reţine şi se virează impozit pe dividende după ce a fost calculat impozitul pe profit/venit, pentru următoarele elemente:
– profit obţinut în urma operaţiunii de lichidare a societăţilor comerciale;
– capital social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferenţe provenite din reevaluarea imobilizărilor şi a stocurilor, potrivit legii, sume înregistrate la rezerve din diferenţe de curs valutar etc.);
– capitaluri proprii (activ net), constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale (rezerve legale, reduceri sau scutiri de impozit pe profit pentru profitul reinvestit etc.);
– capitaluri proprii (activ net), constituite în conformitate cu prevederile legale, fără ca sumele cuprinse în capitaluri să fie evidenţiate în prealabil la venituri (diferenţe provenite din reevaluarea imobilizărilor, diferenţe de curs valutar din evaluarea disponibilităţilor în valută, diferenţe din aplicarea cotei reduse pentru activitatea de export, subvenţii pentru investiţii etc.).
Pentru elementele de capital propriu (activ net), constituite din profitul net (rezerva statutară, alte rezerve, profitul net realizat în exerciţiile precedente a cărui repartizare a fost amânată etc.), se calculează şi se virează numai impozit pe dividende.
Inainte de încheierea lichidării societăţii comerciale, repartizarea capitalului propriu (activului net) între asociaţi/acţionari reprezintă livrare de bunuri pentru activele în natură şi este supusă taxei pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind TVA, aprobate prin HG nr. 598/2002, iar din punct de vedere al impozitului pe profit sau pe veniturile microîntreprinderilor este asimilată cu o valorificare a elementelor de activ;
8. întocmirea bilanţului de partaj, în conformitate cu situaţiile prevăzute;
9. efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) al societăţii comerciale, rezultat din lichidarea societăţii comerciale, în funcţie de:
a) prevederile statutului şi/sau ale contractului de societate;
b) hotărârea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, consemnată în registrul şedinţelor adunării generale;
c) cota de participare la capitalul social.
Partajul constă în împărţirea capitalului propriu (activului net), rezultat din lichidare, între acţionarii sau asociaţii societăţii comerciale.
Societăţile comerciale pe acţiuni, care intră sub incidenţa Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, au obligativitatea numirii lichidatorilor în conformitate cu prevederile art. 258 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
B. Operaţiunile care se efectuează în cazul în care societatea comercială intră în faliment. Aceste operaţiuni, care se efectuează în conformitate cu art. 77-123 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, sunt:
1. sigilarea şi conservarea bunurilor care fac parte din averea societăţii comerciale;
2. inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv ale societăţii comerciale, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, normelor şi reglementărilor contabile, înregistrarea rezultatelor inventarierii şi ale evaluării, efectuate cu această ocazie;
3. a) întocmirea situaţiilor financiare de către societăţile comerciale care urmează să se lichideze şi care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001, pe formatul prevăzut la cap. III din reglementările respective;
b) întocmirea situaţiilor financiare de către societăţile comerciale care urmează să se lichideze şi care aplică Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 306/2002, pe formatul prevăzut la cap. IV din reglementările respective;
4. vânzarea bunurilor perisabile sau supuse deprecierii iminente;
5. vânzarea bunurilor importante din averea debitorului (terenuri, fabrici, instalaţii) cât mai avantajos şi cât mai repede, cu acordul prealabil al creditorilor;
6. depunerea la bancă, în contul debitorului, a sumelor realizate din vânzarea bunurilor;
7. stabilirea, potrivit legii, a masei pasive;
8. trecerea distinctă pe documentele fiscale a obligaţiilor născute în timpul procedurii de faliment, faţă de cele născute anterior declarării procedurii de faliment;
9. distribuirea sumelor realizate din lichidare, potrivit planului de distribuire între creditori, în ordinea prevăzută de lege;
10. întocmirea şi aprobarea raportului final;
11. întocmirea situaţiilor financiare finale.
Dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorii sunt obligaţi să întocmească situaţiile financiare anuale ale societăţilor comerciale aflate în proces de lichidare conform reglementărilor contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001 sau Ordinul min finanţelor publice nr. 306/2002, după caz, şi să le depună la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice la care este înregistrată persoana juridică.
In urma dizolvarii si lichidarii se va obtine radierea societatii comerciale din registrul comertului, data de la care se va elibera certificatul de radiere, act care reprezinta, certificatul de deces al firmei.
Daca vor ramane bunuri in patrimoniul societatii,dupa plata tuturor creditorilor,aceastea vor trece in patrimoniul asociatului/asociatilor, in acest scop obtinandu-se de la registrul comerţului un certificat al dreptului de proprietate asupra bunurilor.
